Sarbatori de iarna, plante si traditii strabune

Din 6 decembrie pana pe 6 ianuarie, adica de la Sfantul Nicolae pana la Boboteaza, crestinatatea parcurge cea mai importanta si bogata perioada in materie de credinte, traditii si obiceiuri. Din punct de vedere religios, apogeul este atins in ziua Nasterii Domnului iar din perspectiva civila, in noaptea de la cumpana dintre ani.

Sarbatorile de iarna, asa cum sunt ele conservate si serbate inca in unele sate de la noi, duc mai departe obiceiuri strabune pe care s-a altoit din primele secole dupa Hristos religia crestina, si pe care nu le-a putut sterge nicidecum din memoria colectiva. Ca sa mentionam doar cel mai cunoscut exemplu, se stie ca sarbatoarea Craciunului s-a suprapus uneia de origine geto-daca, inchinata zeului Soare. Tot de la acestia am mostenit un bagaj de cunostinte legate de proprietatile anumitor plante autohtone.

Platon ii considera pe medicii traci superiori medicilor greci, deoarece, scria el, inainte de a ingriji trupul si boala, ei ingrijeau sufletul.  Metoda zalmoxiana psihomatica, cu incantatii si plante medicinale se pastreaza si azi implementata in unele terapii alternative si nu numai. Sa realizam, asadar, o scurta trecere in revista a plantelor cu rol deosebit in luna lui Undrea.

Pentru taranul roman, noaptea de Anul Nou a fost mereu una foarte importanta, fiindca era momentul cand se ingropa anul vechi si se nastea altul. O practica arhaica ce are loc pe 31 decembrie este ghicitul vremii cu ajutorul cepei. In ce consta aceasta “prognoza meteorologica” din popor? Se taie 6 cepe in jumatate, se dau cu sare si se pun pe un pervaz. In functie de cata “apa” a lasat fiecare, lunile anului nou vor fi ploioase sau secetoase.

Colindele romanesti abunda in formulari de tipul “Flori dalbe, flori de mar”, “Busuioc verde pe masa/Ramai gazda sanatoasa” , si in trimiteri directe la activitatile agrare. Busuiocul – cred batranii – ar avea puterea sa ocroteasca gospodaria de rele si sa ofere sanatate familiei, de aceea se pune la icoane.

In noaptea de anul nou, ca sa-si viseze ursitul, fetele pun busuioc sub perna.  Odinioara, mai toate nuntile se faceau in “dulcele Craciunului”, adica intre Craciun si postul Pastelui, de aceea multe colinde contin urari de casatorie.

Tot atunci se deschidea cerul iar sufletele se intorceau printre cei vii, la fel si unele duhuri necurate care trebuiau speriate cu masti. In satele din zona Maramuresului, in seara de Craciun se ung cu usturoi vitele pe la coarne si solduri, precum si usile grajdurilor pentru a impiedica spiritele rele sa fure laptele vacilor. Cu usturoi se ung si oamenii pe frunte, la coate sau genunchi, si usile ori ferestrele casei pentru a tine departe demonii.

Pe 4 si 5 decembrie, de Zilele bubatului, traditia spune ca pruncii nu trebuie sa manance boabe de porumb, fasole sau seminte de dovleac. In schimb, la Ajunul Craciunului trebuie sa se dea copiilor bostan de mancare, ca sa fie grasi peste an.

O alta roada a pamantului bine reprezentata in superstitiile din perioada sarbatorilor de iarna este graul. Se spune ca daca visezi grau verde in postul Craciunului, e semn ca anul ce va sa vina va fi manos in toate. Cand ies copiii la colindat, se pune in tinda casei un vas de grau ca sa treaca colindatorii peste el. Graul acesta se da apoi la animalele din gospodarie, “sa fie cu spor ca si colindatorii”.

In Ajunul Nasterii Domnului, pomii se leaga cu paie pentru ca sa “lege” rod bogat urmatorul an. Alteori, se face pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara. Unii locuitori preferau pomul de vasc, pe care se aplicau panglici colorate de hartie. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului".

Sursa foto: wikipedia.org

I. C.