Gazania este o planta de toamna inrudita cu floarea soarelui, apreciata indeosebi pentru forma si coloritul spectaculos al petalelor. Oricunde s-ar gasi, aceasta inveseleste si bine dispune persoanele din preajma.
Pentru a nu fi prilej de melancolie sau tristete sosirea anotimpului tomnatic, natura pare sa-i fi incredintat pe oameni de un lucru: nu va trece vara inainte de un ultim grandios spectacol de culori.
De la inceputul primaverii pana toamna tarziu cand cade prima bruma, hortensia parcurge cea mai favorabila etapa din “viata” sa, ca planta de gradina.
Levantica este o planta aromatica si medicinala din genul Lavandula, cu tulpini ramificate in tufa si flori albastre foarte parfumate. Originara din regiunile cu climat meditaranean, la noi se intalneste pe durata verii.
Lantana este o floare versatila de vara, originara din tinuturile tropicale ale Americii, placuta si usor de ingrijit. Cea mai evidenta calitate pe care o detine este ca infloreste abundent, in culori diverse, de primavara pana la instalarea frigului.
Nicolae Tonitza, faimosul pictor roman indragostit de flori si natura, este autorul unui tablou botezat “Flori rosii de clematis”. Cine cunoaste firea gingasa a acestor plante va sti ce anume l-a convins pe artist sa se aplece asupra subiectului.
Alaturi de cruce, de ouale rosii iar mai nou de iepuras, crinul este unul dintre cele mai cunoscute simboluri Pascale, atat la credinciosii catolici cat si la cei ortodocsi.
Cu siguranta primavara este cel mai ocupat anotimp pentru gradinarii care isi dedica intreaga munca plantelor perene. Daca frigul iernii i-a tinut departe de gradina, sosirea zilelor calde ii invita acum afara din casa, propunandu-le sa redescopere in propria maniera frumusetea naturii.
Genul Crocus apartine familiei irisului si numara aproximativ 90 de specii perene, adaptate la cele mai variate conditii din natura. Unele plante infloresc toamna, altele indeplinesc conditia de vestitori ai primaverii, iar o a treia categorie sfideaza chiar si cel mai rece anotimp.
Privita din perspectiva calitatilor olfactive iasomia pare de neintrecut. De la mirosul suav, cald si exotic, pana la mitul actual care ii venereaza aceste caracteristici nu a fost decat un singur pas.