Bolile plantelor

 Exista doua tipuri de agenti capabili sa cauzeze boli la plante: abiotici si biotici, adica factori fara viata si factori vii. In mediul natural, nu este neobisnuit ca plantele sa fie afectate atat de factori biotici, cat si abiotici si este greu de stabilit care a intervenit in primul rand.

Oricum, in majoritatea cazurilor, plantele afectate de agentii abiotici sunt mai fragile si deci predispuse la actiunea factorilor biotici. De exemplu, rododendronul ale carui radacini au fost slabite de lipsa de apa vor fi atacate mai repede de rugina decat celelalte parti ale plantei care sunt sanatoase.

Agentii biotici

Spre deosebire de agentii abiotici, cei biotici sunt organisme vii si se pot raspandi de la o planta la alta. Aceasta este o caracteristica foarte importanta a lor, pentru ca numarul plantelor bolnave creste in timp ca rezultat direct al dezvoltarii, inmultirii si migrarii agentului bacterial.

Ciupercile (fungi)

Cel mai mare numar de boli la plante sunt cauzate de ciuperci sau fungi, si aici nu ne referim neaparat la cele comestibile sau de dimensiuni mari. Exista mai mult de 100.000 de specii de ciuperci si, surprinzator, numai o mica parte din acestea este capabila sa infecteze plantele.

Ciupercile sunt asemanatoare plantelor, dar sunt lipsite de clorofila si tesuturile vasculate care se gasesc la ferigi si plantele cu seminte. Acestea sunt mici, de obicei organisme microscopice, compuse dintr-o masa de filamente. Modul principal de inmultire al ciupercilor sau fungilor sunt sporii. Multe ciuperci produc mai mult de un tip de spori pe parcursul vietii lor si acest lucru influenteaza de cele mai multe ori modul de raspandire a bolii.

Principalul mod in care ciupercile infecteaza plantele este prin penetrarea directa a tesuturilor, desi se mai poate si prin infectarea deschizaturilor naturale sau a ranilor. In majoritatea cazurilor, ciupercile infecteaza plantele prin suprafetele ude sau umede ale acestora; datorita acestei conditii de infectare, bolile cauzate de ciuperci sunt mai frecvente dupa perioadele mai secetoase, cand se utilizeaza masuri suplimentare de irigatie si udare.

Ciupercile se raspandesc in primul rand pentru ca sunt purtate de vant, de stropii de apa (de ploaie sau de udat), insecte si prin operatii efectuate pentru intretinerea plantelor (de exemplu, de pe foarfeca de gradina, din ghivece sau din pamant).

Bacteriile

Bacteriile sunt foarte diferite de ciuperci (fungi). Ele sunt microorganisme unicelulare care nu au un nucleu organizat. Ca si la ciuperci, doar un mic procent din bacteriile existente in natura sunt capabile sa invadeze plantele vii si sa le cauzeze moartea. Bacteriile au pereti celulari si majoritatea bacteriilor patogene pentru plante au forma unui bat. Bacteriile se reproduc in primul rand prin diviziunea celulelor; acest proces poate avea loc foarte repede, iar prezenta si raspandirea lor pe o planta nu sunt de obicei vizibile.

Spre deosebire de ciuperci, bacteriile nu pot invada tesuturile intacte si sanatoase ale plantelor. Ca urmare a acestui fapt, majoritatea infectiilor au loc la nivelul ranilor. Bacteriile infecteaza plantele si prin ranile provocate de insecte (ramase dupa ce acestea s-au hranit cu frunzele sau seva plantei respective), dar si prin deschizaturile provocate (prin taierea ramurilor sau ruperea frunzelor) sau naturale ale plantelor.

Bacteriile se raspandesc de la o planta la alta prin picaturile de apa (picaturi de ploaie sau de la apa de udat), prin insecte, precum si printr-o gama larga de practici de gradinarit (contaminarea prin foarfecile de gradina, ghivece sau pamant). Bacteriile se pot transmite si prin seminte.

Fitoplasmele

Fitoplasma este un tip relativ nou de agent patogen care este asemanator cu bacteria, dar se deosebeste de aceasta pentru ca nu are perete celular rigid. Aceste organisme purtau denumirea de MLO (mycoplasma-like organisms), adica organisme asemanatoare micoplasmei. La fel ca in cazul bacteriilor, fitoplasmele nu au nucleu organizat, sunt microscopice si unicelulare. Ele pot avea forma neregulata, ca amiba, sau de spirala.

La fitoplasme este foarte important tesutul si nu pot trai decat intr-o substanta numita folem (cu care se hranesc insectele) sau in sistemul de transport al substantelor nutritive din planta pe care o infesteaza. Majoritatea fitoplasmelor nu pot trai separat de plantele sau insectele gazda.

Cum fitoplasmele nu pot supravietui ca microorganisme de sine statatoare, ele nu pot infecta plantele fara "ajutor" din afara, care ia de cele mai multe ori forma insectelor, etc. Prin urmare, modul principal de raspandire a acestor organisme este prin insectele care se hranesc cu frunze sau seva (de exemplu, lacustele); ele se mai pot raspandi prin altoirea plantelor sanatoase.

Virusii

Virusii sunt agenti patogeni specifici plantelor deoarece contin acid nucleic si invelis de proteine; nu au structura celulara. In plus, virusii nu se pot inmulti sau reproduce fara ajutorul componentelor celulei din planta-gazda.

Datorita naturii simpliste a acestor agenti patogeni, ei infecteaza plantele numai prin rani. Mijlocul principal de raspandire a virusilor sunt insectele, mai ales afidele, musculitele albe si lacustele. Virusii mai pot fi raspanditi de nematode si prin polenul infectat; si oamenii pot raspandi virusii prin taierile aplicate arborilor sau plantelor si prin lucrul cu plante infectate deja.

Nematodele

Sunt viermi mici, translucizi, de cele mai multe ori abia vizibili cu ochiul liber. La fel ca la ciuperci si bacterii, numai o mica parte din nematodele care se gasesc in natura sunt parazite pentru plante. Majoritatea nematodelor au trei stadii de viata: ou, larva si adult. Ultimele doua stadii sunt cele mai daunatoare pentru plante. Nematodele parazite pentru plante sunt agenti patogeni cu structuri specializate care le permit sa rupa peretele celular al plantei si sa extraga continutul celulei.

Nematodele pot infecta plantele direct, iar infectia are loc de obicei la varful radacinii. EIe mai pot patrunde in planta prin rani, deschizaturi naturale sau prin intermediul insectelor; se mai pot raspandi prin plantele, pamantul sau ghivecele infectate.

Agentii abiotici

Problemele de sanatate ale plantelor atribuite agentilor abiotici mai pot fi denumite afectiuni, mai degraba decat boli. Ambii termeni sunt folositi pentru a descrie aceleasi tipuri de stari anormale la plante, desi afectiunea presupune ca factorul declansator sa nu fie un organism viu. Agentii abiotici care pot provoca boli pot fi clasificati in: factori de mediu sau factori legati de cultura plantelor.

Acest tip de factori este de cele mai multe ori trecut cu vederea cand vine vorba de cauze ale aparitiei vreunei boli, deoarece este greu de identificat (nu sunt agenti patogeni vizibili cu ochiul liber sau la microscop). In consecinta, abillitatea de a descoperi si numi exact un astfel de factor este strans legata de cunoasterea si examinarea istoricului plantei si al mediului in care s-a dezvoltat aceasta.

Factorii de mediu

Exista o varietate de factori de mediu care pot cauza boli la plante. Printre acestia se numara:

- cantitatile naturale neregulate de apa pe care le primeste planta sau arborele (perioade de seceta alternate cu perioade de ploi abundente);

- un strat subtire de zapada pe perioada iernii;

- vanturi foarte puternice;

- fulgere;

- grindina;

- ingheturile neasteptate care pot surveni primavara tarziu sau toamna devreme;

- fluctuatiile extreme de temperatura, mai ale spe timpul iernii;

- poluarea aerului, mai ale sin marile orase (fluorid de hidrogen, dioxid de sulf, etilena, nitrat, etc.).

Agentii patogeni de mediu sau o gama larga de simptome. De exemplu, seceta sau pamantul uscat pot dauna radacinii si pot duce la moartea plantei. In acest caz, radacinile nelemnoase, localizate de obicei in primii 38 de cm in pamant, sunt cel mai sensibile si sunt primele afectate. Fara umezeala, acestea se usuca si mor; cand aceste radacini devin nefunctionale incepe sa apara un deficit de apa, pentru ca ele nu mai pot alimenta partea superioara a plantei.

Simptomele "secetei" variaza de la o plata la alta in functie de specie si de severitatea lipsei de apa, si nu se observa decat dupa ce raul a fost facut (uneori si dupa 2-3 ani). Simptomele includ pierderea vigorii frunzelor si acelor (daca exista), ofilirea, scofalcirea, ingalbenirea, caderea prematura a frunzelor sau acelor, dungi negre, uscarea ramurilor.

Frunzele copacilor pot parea chiar arse pe margini si dau semne de necroza in locurile unde acele si frunzele devin maronii. Copacii si arbustii afectati de seceta au un foliaj redus, se dezvolta greu si de cele mai multe ori raman pitici. In cazuri extreme, seceta poate duce la moartea plantei.

Factorii legati de cultivarea plantelor

Factorii de acest tip care sunt asociati cu problemele de sanatate ale plantelor sun foarte multi. Printre cei mai des intalniti sunt:

- caracteristicile solului (pH-ul, materiile organice, drenajul, tipul solului, etc);

- modul in care s-a desfasurat plantarea (pregatirea radacinii inainte de a fi plantata si pregatirea locului de plantare, plantarea la un nivel adanc sau nu, etc);

- rezistenta plantei;

- diferite activitati care pot duce la compactarea solului in jurul radacinii;

- rani mecanice produse de masinile de taiat iarba;

- taierea incorecta a arborilor si arbustilor;

- acoperirea incorecta cu paie a straturilor de flori sau a bazei radacinilor la arbori si arbusti;

- fertilizarea realizata in perioade nepotrivite si chiar aplicarea necorespunzatoare (este foarte important sa urmati instructiunile de pe ambalaj cand este vorba de aplicarea de substante);

- udarea nepotrivita (este vorba de perioada din zi, cantitatea si frecventa);

Un alt tip de factori de mediu care poate duce la afectarea plantei si in cele din urma la moartea ei, implica substantele chimice. In aceasta categorie sunt incluse sarurile si pesticidele aplicate gresit, mai ales substantele ierbicide. De exemplu, cand nu sunt aplicate cum trebuie, ierbicidele pot duce la pagube care variaza de la o specie la alta.

Simptomele pot aparea la cateva zile sau chiar saptamani dupa expunere sau, in unele cazuri, numai in primavara viitoare. Simptomele includ cloroza, pete necrotice, arsuri pe marginile frunzelor, invartirea marginilor, anomalii in dezvoltarea plantei, caderea acelor sau frunzelor, uscarea ramurilor si a frunzelor, un declin general al starii plantei sau chiar moartea acesteia.

La fel ca la factorii de mediu, factorii ce tin de cultivarea plantei pot afecta sanatatea acesteia in multe feluri si pot avea o gama larga de simptome. De exemplu, cand este aplicat un strat protector prea mare de paie sau frunze, acesta poate duce la asfixierea radacinii.