Ce sunt si la ce folosesc tincturile de plante?

A consuma plante proaspete in scopuri medicinale este un lucru benefic in esenta, dar nu intotdeauna posibil. In primul rand, fiindca este cu neputinta sa le gasesti oriunde si oricand, mai cu seama in afara sezonului de dezvoltare. In alt doilea rand, ar trebui sa consumam cantitati masive de plante proaspete pentru a avea catusi de putin de castigat. Si in sfarsit, pentru ca unele plante pur si simplu nu pot fi digerate si asimilate de organism in forma bruta.

Produsele naturale derivate din plante au noima si utilitatea lor, in buna masura de nesuplinit. Tincturile sunt extracte de plante obtinute din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar (dilaut cu apa), rachiu de fructe, vodka. Dupa mai multe incercari cu diferiti solventi naturali, alcoolul s-a dovedit a fi atat cel mai sigur cat si cel mai potrivit pentru extragerea esentei ierburilor. Glicerina dezvolta bacterii prea usor iar otetul nu este un solvent eficient pentru multe plante. In pediatrie, acolo unde nu sunt de dorit tincturile pe baza de alcool se foloseste ca solvent glicerida.

In procesul de obtinere a tincturilor este strict interzisa folosirea alcoolului etilic si a spirtului medicinal. Macerarea buruienilor se poate face usor si in gospodarie, in tuica sau palinca de casa. Lichidul obtinut se pastreaza in sticle inchise la culoare iar doza obisnuita este de 5-10 picaturi diluate in ceai sau apa fierbinte. Taria sau concentratia tincturilor este data de cantitatea de plante folosita, raportata la volumul solutiei. Tincturile din gama obisnuita prezinta un raport cuprins intre 1:3 si 1:5.

In limbajul comun, notiunile “tinctura” si “extract” sunt adesea intrebuintate pentru a desemna acelasi lucru, insa, daca privim in detaliu sunt doua produse inrudite. Tehnica de realizare a extracului din plante este similara cu aceea a tincturilor, insa produsul rezultat este mult mai concentrat.

Cum se exprima si in ce constau beneficiile tincturilor oferite organismului?

Pe langa faptul ca, doar cateva picaturi de tinctura pot echivala cu o ceasca de ceai, nutrientii acestora sunt asimilati extrem de usor. Tinctura de busuoic ofera protectie impotriva problemelor digestive, a balonarilor si colicilor, iar cea de coada soricelului, folosita uneori si ca aromatizant pentru salate, asigura protectie impotriva starilor alergice.

Starile de anxietate, frecvente atat la adulti cat si la copii, migrenele, sunt prevenite cu ajutorul tincturii de lavanda, o alta solutie aromatizanta cu miros puternic. De asemenea, pentru stari de anxietate, si chiar in cazul depresiilor grave, a nevrozelor se recomanda tinctura de sunatoare.

Cimbrul nu este doar un condiment exceptional ci si o sursa de sanatate, preparat sub forma de tinctura. Umpleti o sticla de 1 litru cu inflorescentele procurate si lasati-le la macerat doua saptamani. Tinctura se foloseste la frectii pentru copiii cu probleme de crestere sau bolnavii de scleroza.  Tinctura de ghintura are multe indicatii terapeutice, de la afectiunile sistemului digestiv, pana la tensiune, ameteala, si afectiunile ficatului sau bilei.

Administrarea externa este de asemenea practicata si indicata in diferite afectiuni dermatologice: arsuri, rani, taieturi, eczeme, opariri, pentru care exista tinctura de marul lupului.  O mana de galbenele intr-un litru de rachiu, lasat doua saptamani la macerat va fi suficient pentru a prepara tinctura. Singura deosebire este ca in fiecare zi trebuie agitata sticla. Diluata cu apa calduta, poate fi folosita ulterior la comprese pentru rani, abcese sau diferite inflamatii.

Sursa foto

I. C.