Bujorul

Bujor 

Familia - Ranunculaceae

Origine Europa, Asia, America.

Specii.
Trebuie sa se faca distinctie intre speciile arbustive pentru decorarea gradiniloe si cele erbacee care decoreaza gradinile si arata foarte frumos si ca flori taiate.

Specia Paeonia officinalis este originara din Europa si are inaltimea de 70-80 cm. Este o tufa bogata alcatuita din frunze mari si tulpini florale cu cate o singura floare.
Radacinile sunt mari si carnoase.
Infloreste in aprilie, mai.
Din aceasta specie cel mai cultivat soi este Rubra Plena cu tije florale scurte, flexibile si florile sunt rosu inchis, iar inflorirea este precoce.

Paeonia lactiflora este de origine din China. Tijele florale sunt mai inalte de 70-100cm si ramificate in partea superioara. Au multi boboci pe tulpina florala, dar pentru inflorire se lasa unul singur. Florile sunt simple sau batute, parfumate, variat colorate.
La soiul Fleur de pecher, florile sunt roz (precoce), Edulis Superba -roz (semitimpuriu ).
Soiuri cu flori rosii: Adolphe Rousseau (semitimpuriu), General Mac Mahon (semitimpuriu).
Soiuri cu flori albe: tenuifolia, peregrina, corallina.

Au nevoie de un sol profund, bine drenat, care sa retina apa si sa nu se usuce prea repede, pH-ul recomandat este 6 sau ceva mai mare.
Sunt recomandate locurile luminate, insorite si o usoara umbrire este posibila.
Pentru inflorire un rol important il are temperatura. Temperaturile mai ridicate devanseaza inflorirea.
Bujorul are nevoie de multa apa atat pana la inflorire cat si dupa inflorire, pe toata perioada verii, pentru ca planta sa poata forma noi muguri ce vor inflori anul urmator.

Bujorul se inmulteste prim divizarea tufei. Se poate diviza tufa, de obicei in 3-6 diviziuni, in functie de marimea plantei.
Scoaterea plantei in vederea inmultirii se face in incepand din a doua parte a lunii august si pana la sfarsitul lunii septembrie.
Distantele de plantare pot fi de : 70-100cm intre randuri si 40-70cm pe rand.
Terenul se desfunda la 40cm si se ingrasa cu gunoi de grajd semifermentat si cu ingrasaminte in care sa predomine fosforul si potasiul. Plantarea se face in gropi in care se adauga 0,5-1 Kg de mranita pentru fiecare groapa.
Bujorul este sensibil la transplantare si plantarile mai tarzii de septembrie si prea adanci pot face ca planta sa nu mai infloreasca in urmatorii 1-2 ani.
Divizarea plantei se face la 8-10ani o data.
Dupa plantare este necesara o udare abundenta, dupa care se pune pamant uscat deasupra pentru a nu se forma crusta.

Udare.
Udarea direct pe sol sau prin picurare este recomandata pentru bujor deoarece la aceasta planta florile sunt foarte sensibile la mucegaiul cenusiu.
O seceta prelungita poate compromite inflorirea in anul viitor.

Fertilizarea. Sunt necesare doua etape principale: dupa rasadirea plantelor primavara si imediat dupa inflorire. Se aduga cantitati moderate de azot si mai mari de potasiu.
Indepartarea bobocilor laterali pentru cresterea celui terminal se face manual.
Taierea plantelor, adica a partilor vegetative aeriene se facve in fiecare toamna, in luna octombrie, la nivelul suprafetei solului.

Precautii.

Patarea bruna a frunzelor. Aceasta se manifesta sub forma de pete mari, rosietice, la extremitatile frunzelor, care se usuca si se rasucesc in sus.
Patarea frunzelor este favorizata de primaverile friguroase.
Combatere: Toamna, tulpinile si frunzele se taie cat mai aproape de nivelul solului si se distrug prin ardere.
In timpul vegetatiei se fac 3-4 tratamente cu Benomil 0,08%, Fundazol 0,1%, Captadin 0,3% si se evita excesul de azot.

Mucegaiul cenusiu al bujorului apare mai ales in anii cu precipitatii bogate si temperaturi moderate. Primele simptome se vad la baza lastarilor si apoi pe frunze, boboci si flori. In dreptul acestor pete se dezvlota un mucegai cenusiu.
Combatere: Trebuie sa se evite excesul de umezeala si se aplica tratamente cu Benomil 0,08%, Topsin 0,1%, Rovral 0,1%.

Rugina bujorului se manifesta pe frunze, tulpini sub forma unor pete circulare, galbene si in dreptul lor pe fata inferioara apar sporii cipercii. Frunzele vor deveni cenusii si se vor usca.
Boala este favorizata de umiditate ridicata.
Combatere: evitarea terenurilor umede, cu umbra si arderea tuturor partilor vegetative rezultate din taierea facuta toamna; stropire cu Zineb 0,4%, zeama bordeleza 0,1%, Ferbam 0,3%.
Putrezirea plantei la capatul superior al radacinilor.
Combatere-distrugerea plantelor atacate si a afidelor care propaga boala.

Daunatori pentru bujor:
Tripsul. Florile batute ale bujorului sunt cautate mult de aceasta insecta si sunt greu de depistat. Simptome: incretirea lastarilor, decolorarea, deformarea florilor.
Combatere: Distrugerea florilor, stropiri cu Sinoratux 0,1%, Decis 0,05%, Nogos 0,1%.

Paianjenul rosu. Manifestari- pe frunze apar pete rosietice sau cenusii. Caldura si seceta favorizeaza aparitia insectei. Combatere: Omite 0,1%, Kelthane 0,1%, Zolone 0,2%.

Melcii apar pe partile tinere ale plantei. Combatere: se prafuieste solul cu var, cenusa, superfosfat, metaldehida 3g/m2.

La taierea florilor trebuie avut in vedere sa se lase cat mai multe frunze pe planta pentru a asigura cresterea ei mai departe.