Tulburarile de alimentatie, boala sau inchipuire?

 Tulburarea de alimentatie este notata de DSM-lV-TR ( Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Psihice, al Asociatiei Americane de Psihiatrie ) ca fiind o afectiune potrivit careia o persoana adopta un regim alimentar care ii afecteaza negativ sanatatea fizica si mentala.

Tulburarile de alimentatie pot varia de la tulburari psihice usoare la suferinta in conditiile in care pun in pericol viata si pot afecta aspectul fizic al unei persoane in viata de zi cu zi.

Potrivit autorilor Supravietuirii tulburarilor de alimentatie, "sentimentele legate de munca, scoala, relatii, activitati de zi cu zi, alaturi de o experienta a starii de bine", sunt determinate de alimentele consumate.

Tulburarile de alimentatie devin grave in momentul in care acestea provoaca daune fizice si emotionale. Ele presupun diete rigide, imbuibarea pe ascuns cu produse alimentare sau obsesiva numarare a caloriilor.

Tulburarile de alimentatie sunt mult mai complicate decat obiceiurile alimentare nesanatoase. La baza lor sta atitudinea autocritica despre greutate, mancare si imaginea corpului. S-a scris ca gandurile si sentimentele negative alimenteaza comportamentele daunatoare pentru propriul organism.

Persoanele cu aceste dereglari utilizeaza alimentele pentru a-si nega starile de disconfort si emotiile nedorite. Restrictiile in alimentatie sunt folosite pentru o falsa impresie de control. Refuzul de a manca aduce unei persoane cu tulburari alimentare falsa impresie ca tristetea este mai usoara sau mania ori singuratatea au fost depasite. Infometarea este pentru aceste persoane o lupta contra sentimentelor de neputinta si de auto-dezgust.

In timp, oamenii care sufera de aceasta afectiune isi pierd capacitatea de a se vedea pe sine obiectiv si obsesiile legate de alimente si greutate incep sa domine orice altceva in viata.

Cele mai frecvente tulburari de alimentatie recunoscute de sistemele medicale de specialitate sunt anorexia nervoasa (o tulburare psihiatrica din categoria tulburarilor de alimentare, caracterizata printr-o reducere anormal� a greutatii corpului si printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama predominanta, persistenta, de ingrasare) si bulimia nervoasa (caracterizata prin alimentatie excesiva urmata de nepotrivite metode de control al greutatii).

-Cura de crestere in greutate.

-Psihoterapia individuala (un studiu al unei clinici a sugerat ca psihoterapia poate duce la echilibrarea greutatii si ameliorarea functiei psihologice si sociale).

-Terapia de familie (a fost gasita ca un tratament concret pentru adolescentele anorexice).

-Tratamentele medicamentoase. De regula in tratarea anorexiei medicii prescriu antidepresive si vitamine ce contin zinc. Un studiu recent a aratat ca multe persoane si-au dublat greutatea dupa ce au urmat un tratament medicamentos care continea zinc.

-Tratamentele de grup. Exista terapii de grup in cadrul unor comunitati care ofera suport si indrumare persoanelor care sufera de anorexie.

-Pentru ca imaginea umila a organismului si nivelul scazut al stimei de sine stau la baza bulimiei, psihoterapia este un aspect important al terapiei. Multe persoane cu bulimie se simt izolate si caracterizate de rusine.

- Terapia cognitiv-comportamentala care presupune doua etape , una care se concentreaza pe stoparea poftelor si dorinta de provocare a varsaturilor, iar alta care presupune refacerea modelelor unei alimentatii normale;

- Psihoterapia interpersonala contribuie la rezolvarea chestiunilor legate de relationare si probleme interpersonale.

-Terapia de grup implica educarea persoanelor cu tulburari alimentare si informarea acestora in legatura cu o alimentatie corecta.

-Medicamentele antidepresive, combinate cu terapia, pot si ele sa ajute la reducerea poftei de a manca si pot totodata sa imbunatateasca imaginea legata de greutatea corporala.

Incurajarea unui prieten anorexic sau al unui membru al familiei pentru a primi tratament este cel mai util lucru pe care il puteti face privitor la nevoile si sustinerea acestuia.

Puteti, de asemenea, cere sfatul unui specialist din domeniul sanatatii, chiar daca cei care sufera de tulburari de alimentatie nu vor acest lucru.