Sindromul metabolic

 Sindromul metabolic sau sindromul metabolic X se refera la o grupare de factori de risc de natura cardiaca si este rezultat din rezistenta la insulina (in momentul in care tesuturile organismului nu raspund la insulina intr-un mod normal).

Persoanele care sufera de acest sindrom prezinta un risc foarte mare de a avea diverse afectiuni cardiovasculare si totodata pot deceda prematur.

Exista o serie de factori de risc intalniti in sindromul metabolic:

- rezistenta la insulina;

- obezitate (mai ales obezitate abdominala);

- hipertensiune arteriala;

- anomalii in coagularea sangelui;

- anomalii lipidice;

Diagnosticul de sindrom metabolic este dat, in mod specific, de oricare dintre cele trei aspecte care urmeaza:

- valori crescute ale circumferintei taliei: la barbati - 40 cm sau mai mult si la femei - 35 cm sau mai mult;

- valori crescute ale trigliceridelor: 150 mg/dl sau mai mult;

- colesterolul "bun" (HDL) redus: la barbati - mai putin de 40 mg/dl si la femei - mai putin de 50 mg/dl;

- tensiune arteriala crescuta: 130/85 mm Hg sau mai mare;

- valori ridicate ale glucozei: 100 mg/dl sau mai mare;

Factorul caracterizant al sindromului metabolic este dat de rezistenta la insulina.

In incercarea organismului de a compensa rezistenta la insulina, se produce insulina suplimentara, aceasta ajungand astfel la niveluri excesive.

La pacientii cu sindrom metabolic s-a observat ca nivelurile ridicate de insulina pot duce, direct sau indirect, la tulburari metabolice caracteristice.

Intr-un mod frecvent, rezistenta la insulina va progresa cu semnificatie clinica la tipul 2 de diabet, crescand mai mult riscul complicatiilor cardiovasculare.

Acest sindrom mai poarta si numele de pre-diabet.

Sindromul metabolic tinde sa ruleze in familii, impreuna cu tendinta de diabet de tip 2.

Acest sindrom se va produce in cazul persoanelor susceptibile, care devin supraponderale si sedentare.

Deseori, sindromul metabolic si diabetul de tip 2 pot fi prevenite cu exercitii fizice si prin mentinerea greutatii corporale intr-un mod sanatos.

Ca tratament, pentru sindromul metabolic exista o singura modalitate de a inversa rezistenta la insulina si anume prin dieta si exercitiu fizic.

Pacientii care au sindrom metabolic, trebuie sa reduca 20 % din greutatea lor corporala "ideala" (cea calculata in functie de varsta si inaltime) si sa includa in stilul lor de viata exercitiile aerobice zilnice (cel putin 20 de minute). Astfel scade si riscul complicatiilor cardiovasculare.

La persoanele cu sindrom metabolic - care au dificultati in a realiza aceste obiective zi de zi - fiecare factor asociat de risc necesita un tratament individual si agresiv.

Pacientii cu sindrom metabolic pot avea si tulburari de coagulare care faciliteaza formarea cheagurilor in interiorul vaselor de sange. Aceste cheaguri pot fi un factor care are capacitatea de a provoca atacurile de cord.

Acestor persoane ar trebui sa li se administreze tratamente cu aspirina, pentru a preveni coagularea.

Mai mult de jumatate din persoanele cu sindrom metabolic au probleme cu tensiunea arteriala. In cazul acestora, tratamentul poate imbunatati intr-un mod substantial calitatea vietii pacientilor cu aceasta afectiune.

Orice persoana cu un istoric familial de sindrom metabolic sau diabet zaharat de tip 2 ar trebui sa acorde o importanta sporita asupra mentinerii unui stil de viata cat mai sanatos.