Parul

Denumire stiintifica: Pyrus communis
Familia: Rosaceous

Plantare:
- alegeti specii rezistente;
- majoritatea speciilor vor face cantitati semnificative de fructe abia dupa 5-6 ani;
- plantati cel putin doua specii diferite pentru polenizare;
- desi cresc bine pe orice tip de pamant, este bine sa alegeti un loc insorit, cu pamant de fertilitate moderata, bine drenat si aerisit (pe o panta sau pe partea de nord a cladirilor, pentru a intarzia inflorirea);
- perii se planteaza cu o distanta de 6-7 metri intre ei; pentru perii pitici, spatiul este de 3,5-4,5 metri;
- inghetul in perioada de imbobocire si/sau inflorire poate dauna florilor si poate reduce semnificant cantitatea de fructe.

Ingrijire:
- acest tip de pom fructifer trebuie tratat cu o cantitate mica de fertilizator; doze mari de nitrogen il fac vulnerabil la boala numita mana. Este recomandat sa se fertilizeze usor la inceputul celei de-a 2-a primaveri de la plantare si in anii urmatori, in aceasi perioada, cam cu 2 saptamani inainte de inflorire. Daca pomul este plantat pe un sol mai putin fertil, folositi nitrat de amoniu, intr-o cantitate multiplicata cu anii de cand a fost plantat. In cazul in care parul a crescut mai mult de 30 cm intr-un sezon, folositi mai putin fertilizator in anul urmator; daca frunzele au o culoare verde pal sau chiar galbena pe timpul verii, in anul urmator e recomandat sa mariti putin doza de fertilizator. Aveti grija sa nu stropiti fertilizator in jurul perilor, pentru ca un mediu cu prea mult nitrogen e propice pentru bacteria care imprastie mana, iar aceasta poate ataca mai usor scoarta copacului tanar.
- ramurile pot fi legate pe garduri sau sarme speciale pentru a incuraja cresterea pe orizontala si aparitia timpurie a buchetelor de fructe
- aveti grija ca parul sa nu fie inconjurat de buruieni si udati-l bine pe timpul perioadelor secetoase pentru ca radacinile sa se fixeze usor
- pe perioada de toamna se recomanda aplicarea unui tratament mai dur, pentru a intari pomul. Daca parul din gradina dumneavoastra este plantat in mijlocul unui spatiu cu gazon, nu mai tratati peluza cu fertilizator, deoarece cantitatile mari de nitrogen care ajung la copac in a 2-a jumatate a verii intarzie procesul de pregatire a parului pentru iarna.

Taierea si copilirea perilor:
- perii sunt mai greu de copilit decat merii, de exemplu, pentru ca ramurile lor cresc vertical; astfel, parul are ramuri fragile si foliaj dens in centrul corolei, caracteristici care il fac vulnerabil la anumite boli.
- trebuie copilit regulat, dar putin.
- perii pitici sunt de obicei urcati pe un suport pentru a se ramifica, iar cei semi-pitici sau obisnuiti ca inaltime se comporta de asemenea bine in aceste situatii. Aceasta metoda este buna pentru ca ramurile atacate de boli pot fi inlaturate mai usor.
- din fericire, perii sunt mai usor de antrenat pe suporti decat ceilalti copaci si e bne sa incepeti aceasta operatie in primul an de plantare, la inceputul verii. Folositi bete, eventual prinse in v, pentru o mai buna ancorare.
- fructele cresc numai din bobocii aflati pe ramuri mici, pozitionate pe partea de exterior a coroanei. Copacii maturi au nevoie numai de o curatare usoara in perioada de stagnare, mai ales pentru a indeparta crengile bolnave, care nu au facut fruct sau care sunt prea ramificate.
- nu taiati prea mult in perioada de stagnare pentru ca acest fapt duce la aparitia unor ramuri noi, lungi, care nu vor face fruct.

Polenizarea parului:
- polenizarea poate fi o problema in ceea ce priveste perii, pentru ca albinele nu sunt atrase in mod special de florile lor. Nectarul perelor contine mai putin de 10% zahar, fata de  aproape 50%, cat contine o floare de mar; de asemenea, perii infloresc intr-o perioada cand afara este inca prea rece (sub 13C) sau prea multa umezeala pentru albine. In plus, florile parului sunt fertile mai putin timp decat altele. Prin urmare, aveti nevoie de un cuib de albine in preajma copacului dumneavoastra atunci cand acesta ajunge la o varsta la care face cele mai multe fructe. Mutati cuibul intr-o raza de 15 metri in jurul parului cand incepe inflorirea.

Culegerea fructelor:
- nu lasati perele sa se coaca de tot in copac; culegeti fructele cand ajung la maturitate dar sunt inca tari
- perele timpurii se vor coace la temperatura camerei, pe o periada ce variaza de la cateva zile pana la o saptamana; fructele se pot pastra chiar si 1-2 luni in magazii intunecate, la o temperatura de 4,5 C.

Bolile parului:
1. Mana este o bacterie care ataca in principal ramurile si crengile tinere. Spre deosebire de alte boli ale copacilor, este cauzata de o bacterie care se propaga de la un copac la altul, purtata de albine, gandaci si alte insecte.
Simptome: ramurile afectate se usuca si capata o culoare maro-inchis spre negru, ca si cum ar fi arse. Odata afectate de boala, ramurile dezvolta rapid aceste simptome.
Mana avanseaza spre radacina, afectand si trunchiul copacului. Pe trunchi apar niste rani din care, in zilele calduroase, curge un lichid portocaliu-brun; acest lichid, la randul sau, contine foarte multe bacterii care pot fi raspandite de ploaie sau insecte.

2. Viermii sunt unii din cei mai periculosi daunatori ai pomilor fructiferi. Ei apar in perioada in care se scutura petalele florilor de par, cand insecta adult isi lasa ouale pe fructele tinere, pe ramuri si frunze. Larvele nu se hranesc prea mult cu frunze, ele intra in fruncte si raman acolo aproximativ o luna. Desi fructele din anul acela vor fi compromise, este bine sa distrugeti viermii chiar si dupa ce ies din fructe si cad pe pamant. Pentru asta, inveliti trunchiului copacului cu o folie de plastic tratata cu o substanta lipicoasa.