Deficientele de nutrienti ale plantelor

 Problemele aparute la plante nu sunt intotdeauna provocate de insecte sau de boli.

Uneori, o planta care nu este sanatoasa sufera de o deficienta de nutrienti sau, dimpotriva, poate avea prea mult dintr-o substanta nutritiva.

Deficientele de nutrienti la plante se manifesta deseori prin modificari de culoare sau distorsiuni ale frunzelor.

Multe din problemele existente la plante au simptome similare, uneori fiind o combinatie din acestea.

Urmariti cativa pasi necesari pentru depistarea cauzelor care au provocat probleme plantelor:

In principal, incepeti prin a verifica semnele de insecte sau de boli.

Decolorarea frunzisului si plantele pipernicite pot rezulta de la faptul ca solul este prea umed si drenajul slab ori solul este prea compactat pentru o crestere favorabila a radacinii plantelor.

De asemenea, frigul sau caldura incetinesc cresterea plantelor si efectul de inflorire; la fel, intervin si in momentul stabilizarii fructelor.

Prea mult ingrasamant poate duce la un prejudiciu de sare. Din aceasta cauza, plantele dumneavoastra pot avea un aspect ars ori se pot ofili, chiar si atunci cand solul este umed.

Insa, pentru a ramane in stare sanatoasa, plantele au nevoie de un amestec de substante nutritive. Nutrientii care sunt necesari in cantitati relativ mari sunt numiti macronutrienti.

Macronutrientii plantelor includ: azot, potasiu, fosfor, calciu, sulf si magneziu.

Mai exista si cateva substante nutritive suplimentare, care sunt trebuincioase pentru cresterea plantelor, dar in cantitati mult mai mici, denumite micronutrienti. Acestia includ: bor, cupru, fier, mangan, molibden si zinc.

Toate aceste substante nutritive sunt luate de catre plante prin radacinile acestora.

Apa le dizolva, transferand nutrientii din sol la radacinile plantelor. De aici este rezultata cerinta esentiala de nutritie a plantelor - apa sa se gaseasca in cantitate suficienta.

O a doua cerinta o constituie pH-ul adecvat al solului, pentru ca plantele sa poata fi cultivate.

Fiecare planta prefera un interval specific pH-ului, pentru a fi capabila sa extraga nutrientii din sol.

Intrucat unele plantele sunt mai pretentioase decat altele, in cazul in care pH-ului solului este prea acid sau prea alcalin, plantele nu vor putea sa preia nutrientii, indiferent cat de bogat este solul din gradina dumneavoastra.

Simptomele deficientelor de nutrienti ale plantelor se manifesta astfel:

La macronutrienti:

1) Calciul (Ca) - Frunzele noi sunt distorsionate sau au forma de carlig; in cresterea lor, acestea pot muri. De multe ori, calciul nu este considerat o problema de deficienta, insa prea mult poate inhiba alte substante nutritive.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvantul "calciu"; si ghipsul.

2) Azotul (N) - Frunzele mai vechi, in general in partea de jos a plantei, vor fi galbene. Frunzisul verde ramas este adesea de un verde luminos.

Tulpinile pot fi galbene si pot deveni subtiri si alungite, dand senzatia de slabiciune. De asemenea, procesul de crestere este incetinit.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "nitrat de", "de amoniu" sau "uree"; si gunoiul de grajd.

3) Magneziul (Mg) - Cresc lent, frunzele lor capata o nuanta de galben pal, uneori doar pe marginile exterioare. Iar frunzele noi care sunt in crestere pot fi galbene, cu pete intunecate.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvantul "magneziu".

4) Fosforul (P) - Frunzele mici pot dura avand aspectul de rosu-purpuriu. Acestea pot fi arse, iar frunzele mai mari devin aproape negre. In plus, productia de fructe si de seminte este redusa.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "fosfat" ori sufixul "os"; si nisipul verde.

Fosforul depinde in cea mai mare masura de intervalul pH-ul solului.

5) Potasiul (K) - Frunzele mai vechi pot fi arse pe margini si/sau ofilite. Se dezvolta aici ingalbenirea intre venele frunzelor.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "potasiu" sau "potasa".

6) Sulful (S) - Noul frunzis ajunge sa fie de un galben pal, in timp ce frunzele deja existente raman verzi. Aceste simptome le impiedica dezvoltarea.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvantul "sulfat".

Semnele acestea isi fac aparitia mai mult pe vreme uscata.

La micronutrienti:

1) Borul (B) - Tulpina este slaba si radacina creste. Mugurii terminali pot muri.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "borax" sau "borat".

2) Cuprul (Cu) - Cresterea este pipernicita, frunzele devin moi, incretite sau lasate si tulpinile se indoaie.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "de cupru", "cupric" si "cupros".

3) Manganul (Mn) - Cresterea este incetinita, frunzele tinere sunt de un galben pal, de multe ori incepand intre vene. Se pot dezvolta pete intunecate sau moarte. Frunzele, mugurii si fructele scad in dimensiune. Se afla, de asemenea, in imposibilitatea de a inflori.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "mangan" sau "manganos".

4) Molibden (Mo) - Frunzele deja existente sunt galbene, iar frunzisul ramas devine intr-o nuanta de verde luminos. Frunzele pot capata o forma ingusta si distorsionata.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvintele "molibdat" si "molibdic".

Uneori este confundat cu deficitul de azot.

5) Zincul (Zn) - Este prezenta ingalbenirea intre venele frunzelor noi care cresc. Frunzele terminale pot forma o rozeta.

Surse: compusii care contin in denumirea lor cuvantul "de zinc".

In cazul in care pH-ul solului este mai mare, poate deveni limitat.

Depistarea si analizarea simptomelor, in vederea stabilirii diagnosticului respectiv al deficientei de nutrienti, constituie un bun ajutor la salvarea si intretinerea ulterioara, pe cat posibil, a plantelor in cauza.