Silvoterapia

Silvoterapia este o metoda terapeutica care previne si vindeca bolile cu ajutorul arborilor. Aceasta metoda este utilizata inca din antichitate dar a fost recunoscuta ca metoda stiintifica abia in anul 1927, dupa adoptarea ei de catre disciplina medicala ce se ocupa cu balneoclimatoterapia.

Silvoterapia este indicata atat omului sanatos, pentru a-si intari organismul, a combate oboseala si stresul, cat si celui bolnav. Se recomanda in special celor care sufera de astm bronsic, bronsita cronica, hipertensiune arteriala, nevroze, insomnie.

Aerul din padure contine ioni negativi de oxigen, ce sunt considerati adevarate "vitamine ale aerului". Acest ozon constituie un remediu excelent, care are proprietati multiple: activeaza circulatia sangelui, creste numarul globulelor rosii, usureaza respiratia in cazul bolilor pulmonare cronice si favorizeaza somnul.

De asemenea, silvoterapia stimuleaza toate functiile organelor si contribuie la intarzierea imbatrinirii, printr-un proces mult mai eficient de oxigenare a creierului.

In principal, tratamentul prin silvoterapie consta in plimbari, alergari usoare si realizarea unor exercitii fizice in sanul naturii. In acest caz, se poate vorbi despre o silvoterapie "activa", care se poate practica zilnic.

Forma pasiva, care este recomandata persoanelor bolnave, consta in plimbari scurte, intr-un ritm de 3-5 km pe ora, incheiate cu odihna la umbra.