Lucrari de formare pentru coroanele pomilor

Activitatile care pe langa cele de taiere accentueaza sau reduc functiile mladitelor si ale crengilor, in cadrul coroanei, sunt lucrari de formare: indepartarea, proptirea, ancorarea sau impovararea.

INDEPARTAREA

Indepartarea crengilor prea apropiate se reflecta deosebit de pozitiv in dezvoltarea ulterioara a pomului. Exista multe soiuri pentru multe specii ale caror ramuri au o tendinta de crestere spre verticala. In acest fel conditiile de iluminare in interiorul coroanei se inrautatesc pe masura dezvoltarii vegetatiei. Interiorul coroanei devine steril din cauza proastei iluminari si a unei aerisiri necorespunzatoare. Pentru evitarea acestor neajunsuri fiecarei ramificatii trebuie sa i se creeze, de la bun inceput, un spatiu suficient fata de cele inconjuratoare. Ramificatiile care nu reprezinta ramuri de schelet vor fi dirijate spre orizontala prin indepartare. Formarea coroanei incepe atunci cand primele ramificatii principale au fost alese. Cel mai probabil, acest moment apare dupa un an de la plantarea puietului la locul definitiv. In cazul speciilor cu crestere abrupta, unghiul dintre ramificatiile principale si ax trebuie sa fie aproximativ 45 grade, iar in cazul speciilor cu tendinta de dezvoltare spre orizontala acest unghi va fi aproximativ 60 grade sau mai mult.

O ramificatie principala crescuta intr-o pozitie apropiata de verticala este favorizata in crestere si este posibil sa fie mai dezvoltata decat celelalte ramificatii principale. O astfel de ramificatie poate fi indepartata de ax cu ajutorul unor proptele astfel incat unghiul ei de ramificare sa devina mai mare decat pentru celelalte ramificatii principale crescute natural sub un unghi convenabil.

In acest fel se poate ajunge in final la o uniformizare a ramificatiilor principale. Influentarea cresterii se poate face si pentru ramificatii in varsta de mai multi ani.
Pentru realizarea distantierelor se va folosi un lemn de aproximativ grosimea unui deget sau mai mult si care sa aiba maduva moale (soc, salcie) pentru a nu rani scoarta in punctele de reazem. Dupa alegerea lemnului din care va fi fi facut distantierul, se taie in forma de pana la unul din capete. Urmatorul pas este alegerea locului de amplasare a distantierului. Nu se va incerca amplasarea foarte aproape de ramificare deoarece aici tensiunea este foarte mare si poate produce despicarea in punctul de ramificare.
Daca punctul de reazem se alege inspre varful ramurii, aici tensiunea este foarte redusa, ramura are mobilitate mare si la vant distantierul poate sa cada. De aceea se alege un punct convenabil aflat cam la jumatatea inaltimii ramificatiei principale. Este de preferat ca acest punct sa se afle sub o ramificatie laterala care va impiedica distantierul sa alunece.
Apoi se indeparteaza cu mana ramificatia ce trebuie corectata pana cand aceasta ajunge la unghiul dorit. Se va insemna punctul de taiere. Este important ca unghiul facut de ramificatia principala si distantier sa fie de aproximativ 90 grade, iar cel dintre distantier si axa principala sa nu fie sub 45 grade.

PROPTIREA

Proptirea se face atunci cand nu se urmareste indepartarea unei ramificatii fata de ax ci apropierea fata de el, precum si atunci cand este necesara corectarea cresterii unui altoi. Pentru proptire sunt necesare: bete de grosimi convenabile, sfoara sau rafie.
Daca pe o ramura laterala a fost plantat un altoi care are tendinta puternica de crestere in sus atunci un bat de lungime si grosime adecvate se leaga in doua locuri pe partea inferioara a portaltoiului. Celalalt capat al batului trebuie sa ajunga pana deasupra punctului de ancorare pentru corectia portaltoiului. Se aduce portaltoiul in pozitia dorita si se leaga de proptea. Trebuie sa se aiba in vedere ca sfoara sa treaca pe deasupra unui mugure al altoiului impiedicand astfel alunecarea spre baza. Atunci cabd altoiul are o puternica tendinta de crestere in jos, batul va fi legat pe aceeasi parte cu altoiul. De la caz la caz, altoiul va fi legat de proptea in doua sau mai multe locuri.
Un astfel de baston poate fi folosit pentru corectarea in acelasi sens (indepartarea sau apropierea de ax) a doua ramificatii principale.

ANCORAREA SI IMPOVARAREA

In formarea coroanelor pomilor legarea joaca un rol important. Legarea este necesara atunci cand o ramificatie principala, de exemplu, are o crestere accentuata spre orizontala fiind astfel impiedicata in dezvoltare. Legarea este necesara si atunci cand se urmareste ca din baza ramificatiei sa se obtina o noua mladita. In acest caz ramura va fi puternic arcuita in jos si legata eventual de un tarus batut in pamant. Legarea se foloseste cel mai des pentru determinarea cresterii mai aproape de orizontala. Prin aceasta creste fructificarea. Aplecarea spre orizontala determina schimbarea functiei ramurii prin modificari de metabolism si de repartizare a substantelor nutritive. Prin aplicarea acestei metode se scurteaza perioada nerodnica a pomior tineri. Activitatea de aplecare a crengilor prea apropiate se va face in cadrul lucrarilor de taiere in uscat (martie) atunci cand se poate opera asupra mladitelor de un an, dar si asupra unor crengi mai mari. Pentru legare este nevoie de rafie artificiala sau sfori din fibre sintetice. Pentru ca ramurile corectate sa se dezvolte in grosime, sfoara nu trebuie sa se lege strans, ci se va lasa o bucla larga legata in asa fel incat sa nu se stranga. Nu se va folosi sarma. Dirijarea mladitelor se poate face si in vegetatie (august), atunci cand ciclul vegetal nu este incheiat inca si mladitele sunt doar partial lemnificate. Pentru interventiile din aceasta perioada din vara se folosesc fel de fel de metode, altele decat cele descrise mai inainte. Se pot folosi niste piese din plastic care incadreaza bine axul principalsi printr-un brat lateral si tin ramificatia in pozitie orizontala. Pomicultorul isi poate confectiona niste calupi de beton cu cate un carlig de sarma, folosind ca forme pentru calupi ambalaje din plastic (pahare de inghetata). Greutatile calupilor trebuie sa fie diferite, de la 100 grame pana la 1 kg. La indemana este folosirea unor pietre asezate in pungi si legate de crengi. Se adauga sau se scot pietre pentru a se obtine pozitia dorita.