Cladrastis lutea - arborele cu lemn galben

Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea)

Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil, moale.

Denumiri comune: Arborele cu lemn galben

Familie: Fabaceae

Origine: Estul Statelor Unite ale Americii

Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis, numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky, celelalte specii fiind native din Estul Asiei, mai exact China si Japonia).

Este un arbore cu crestere medie, ajungand la maturitate la 15 - 20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. Este decorativ prin frunzisul imparipenat, compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime, de culoare verde deschis, dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate, ce ating 30 cm lungime, cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba, foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor. Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei, a lemnului interior, datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump.

Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat, avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice.

Desi tolereaza si o usoara umbra, este de preferat sa se planteze in zone insorite, deoarece, pentru o inflorire frumoasa, are nevoie de lumina intensa, chiar 5-6 ore de soare direct pe zi.

Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. Totusi, pe timp de iarna  accepta si temperaturi joase. Este rezistent la frig si inghet, suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius.

Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura, suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace, cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei.

Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase, fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10).

Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii, inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie, timp in care raspandesc un parfum deosebit, usor dulceag, asemanator cu vanilia, atragand insectele polenizatoare. Polenizarea se realizeaza usor, intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine). Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile, ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte, acestea ajungand la coacere, catre sfarsitul lunii septembrie.

Inmultirea este dificila. Ca procedeu mai rapid, este de preferat butasirea, pentru care se vor asigura conditii de fond, cu caldura si umiditate ridicata. Se mai poate inmulti si prin seminte, insa procedeul este anevoios, necesitand mult timp si rabdare, precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius).

Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti, ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice.

Daca este necesar, efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna, tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata.

Produce infloriri abundente periodice, la fiecare 2 ani, calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta.

Specii si varietati: C.platycarpa, C.parvifolia, C.sinensis, C.scandens, C.sikokiana, C.wilsonii.

Iunie 2008

GradinaMea.ro/V.S.

foto: V.S.