Carnegiea gigantea

Denumiri populare: saguaro, sahuaro, cactus gigant
Sinonime: Cerceus giganteus Engelm
Familie: Cactaceae

Descriere
Carnegiea gigantea (Saguaro) este un cactus monotipic. Nu are subspecii, varietati sau alte forme. Saguaro apare pe tot in desertul Sonoran din Arizona, California si Mexic. Magnificul cactus saguaro (Carnegiea gigantea), ales ca planta reprezentativa a statului Arizona, are o tulpina inalta, groasa, ca o colonada, de cele mai multe ori cu cateva ramuri mari care se curbeaza in sus; aceasta este de fapt forma distinctiva a cactusilor inalti care cresc in desert.

Habitat: pantele desertice, stancoase.

Carnegiea gigantea (cactusul Saguaro) este format dintr-o tulpina suculenta, arborescenta, care creste de la 3 pana la 16 metri inaltime si are 5-75 cm diametru. Este cel mai mare din cactusii columnari care cresc in Statele Unite. Coaja este fina si cerata, iar trunchiul si ramurile laterale au spini tari, lungi de 5 cm, prinsi in grupuri pe coaste. Cand apa este absorbita, pulpa exterioasa a cactusului se poate extinde ca un acordeon, marind dimensiunea tulpinii si, in acest mod, marind si greutatea generala a cactusului pana la 1 tona.

Saguaro (Carnegiea gigantea) are un sistem de radacini incredibil de adanc, mai ales radacina principala, care poate ajunge pana la 1 m adancime si un sistem extensiv de radacini laterale care se intinde pe o distanta da 4-30 m; aceste radacini se incolacesc in jurul pietrelor, ancorand bine cactusul si oferindu-i sprijin impotriva vantului puternic. Tulpina este simpla si are 1-5 ramuri laterale, drepte (rareori exista pana la 49 astfel de ramuri). Tulpina are multe coaste proeminente, inarmate cu multi spini lungi de pana la 7 cm.

Faptul ca se dezvolta foarte greu si capacitatea impresionanta de a stoca apa sunt motivele pentru care saguaro infloreste in fiecare an, indiferent de cantitatile de ploaie. Ca la majoritatea speciilor de cactusi, boboci de flori apar pe partea dinspre sud-est a cactusuluii; pe parcursul unui an, florile inconjoara toata jona tulpinii. Florile sunt de culoare alb-crem si au centrul galben; au 8-13 cm lungime si rasar in grupuri la varfurile ramurilor. Saguaro infloreste din mai pana in iunie; florile se deschid in noptile reci din desert si se inchid pana a doua zi. Fructele de saguaro sunt alungite si contin pana la 2.500 de seminte.

Ciclul de viata la saguaro
De cele mai multe ori, cactusul se naste la adapostul unui arbore care ii va oferi protectie, umbra si un mediu mai umed. Saguaro creste foarte incet - poate 2,5 cm pe an - dar atinge inaltimi uriase de pana la 16 metri. Se estimeaza ca plantele cele mai inalte, care au mai mult de 5 brate, au mai mult de 200 de ani. Un saguaro destul de batran are 5 brate si 9 m inaltime.

Ingrijire si cultivare
Saguaro este afectat de temperaturile mai mici de -5 grade Celsius. Cactusul moare daca este expus la temperaturi sub limita de inghet mai mult de 29 de ore. Acesta este de fapt unul din motivele pentru care numarul de astfel de cactusi scade in mediul natural.

Carnegiea gigantea (Saguaro) creste in solurile usoare, pietroase, cu textura grunjoasa. In habitatul sau natural, pamantul are un strat de carbonat de calciu de 1-3 metri adancime. In plus, cactusul creste la altitudini de 500 - 1525 metri. POate fi transplantat in alte zone, atata timp ca se respecta conditiile din mediul sau natural.

Inmultire
Reproducerea pe cale sexuala la saguaro incepe cand aceasta are aproximativ 2 metri inaltime. Dupa cum am spus mai sus, dezvoltarea este deosebit de inceata. Dupa doi ani de la germinarea semintelor, "lastarii" vor avea aproximativ 6 mm inaltime. Un saguaro inalt de 1 m are cu siguranta intre 20 - 50 de ani.

Florile apar anuunal la capatul ramurilor, astfel ca numarul mare al ramurilor va creste sansele de inmultire.

In plus, multe animale participa la procesul de polenizare a florilor nocturne. Aceste sunt deschise pentru mai putin de 24 de ore. Un cactus are in medie 4 flori deschise pe zi, timp de o luna. In general, plantele fac mai mult de 100 de fructe.

Semintele germineaza rapid si au viata scurta de obicei. Odata ce au cazut pe pamant, semintele nu sunt depozitate. In mediul natural, mai putin de 1% din numarul total de seminte care se scutura ajung sa germineze, asta din cauza pasarilor sau a umezelii scazute. In timpul ploilor dese din perioada verii cad cele mai multe seminte pe pamant. Seceta din cele 12-14 luni care urmeaza dupa germinarea este cel mai mare pericol care ameninta supravietuirea cactusilor.

Tufele perene, precum este paloverde (Cercidium microphyllum), sunt importante pentru ca ajuta la stabilirea cactusilor.

Boli si daunatori
Carnegiea gigantea (Saguaro) este susceptibil la putine boli. Un cactus sanatos este destul de rezistent de obicei pentru a face fata tunelorilor sapate de larve, ciocanitorilor sau altor rani. Unele necroze pot aparea dupa ranile cauzate mecanic (ruperea ramurilor, inghet sau fulgere), rani pe care ajung sa le populeze insectele si alte bacterii.

Info:
- florile, fructele si semintele cactusului saguaro sunt importante surese de hrana pentru animalele salbatice din zona;
- Carnegiea gigantea (Saguaro) ofera un mediu sigur in care isi fac cuib sau culcus pasarile sau mamiferele mici. Disparitia acestui tip de cactus poate avea un mare impact negativ asupra acestor specii;
- saguaro se dezvolta foarte incet, dezvoltarea unei ramuri laterale durand chiar si 75 de ani. Unele specimene pot trai mai mult de 200 de ani; cel mai longeviv saguaro de pana acum se afla in Maricopa, Arizona si are 13,8 m inaltime si o tulpina groasa de 3 m;
- Saguaro este protejat de legea plantelor din Arizona. Colectarea ilegala este o problema care se incearca sa se tina sub control in Parcul National Saguaro. Totusi, extremele din mediul natural, legate de temperatura si seceta, sunt o amenintare mai mare la adresa speciei.

Lavinia Rorich
Gradinamea.ro