Bucuresti, orasul fara locuri de joaca pentru copii

O plimbare printre blocurile din Bucuresti dezvaluie un peisaj neschimbat in ultimii 15 ani. Indolenta autoritatilor a facut ca garajele frumos betonate sa nu dispara, ba, mai mult, sa se inmulteasca an de an. Victime? Locurile de joaca pentru copii sunt cvasi-inexistente, iar cele care au supravietuit nu reprezinta decat o adunatura de bare metalice ruginite si lipsite de orice utilitate.

Sportul facut in joaca e ultimul lucru la care se gandesc adultii intr-o tara in care 30% dintre locuitori sunt obezi.

Gospodarul bucurestean a simtit nevoia imperioasa de a construi masinii mult ravnite o casuta numai a ei, un adapost care sa o fereasca de vant si ploaie, doar-doar o rezista mostenire si generatiilor urmatoare. Numai ca de multe ori masina n-a mai venit, iar gospodarul si-a facut din garaj camara de muraturi si nimicuri indispensabile, din categoria ''nu se stie cand ai nevoie''.

Copiii joaca fotbal pe computer
Garajele bucurestene ocupa zeci de hectare de teren din spatiul public, in conditiile in care la nivelul orasului spatiile de joaca pentru copii se numara pe degete, iar una dintre scuzele autoritatilor il reprezinta chiar lipsa terenurilor disponibile.

Singura alternativa pentru ca tinerii sa poata face miscare raman fie orele de sport din programa scolara, (doua ore saptamanal pe parcursul ciclului I-XII), fie inchirierea unui teren de sport. Aici insa, preturile sunt destul de mari. Un teren de fotbal, spre exemplu, nu se poate inchiria cu mai putin de 80 de lei/ora, iar numarul lor nu poate oricum sa satisfaca cererea foarte mare.

O alta varianta ar fi utilizarea terenurilor de sport din cadrul scolilor, dar mai ales a celebrelor sali de sport construite de guvernul trecut. Insa aici, pe ochii responsabililor se aseaza ochelarii de cal, si ti se spune ca utilizarea terenurilor e permisa doar elevilor in timpul orelor de sport.
 
Si totusi, ce poate face un copil, tanar, adolescent, daca vrea sa faca sport si nu are bani sa cheltuiasca pe salile particulare?

Probabil ca singura solutie ramane o miuta in mijlocul strazii, cu porti facute din caramizi asezate una peste alta, printre masini si tomberoane de gunoi.

In Bucuresti, terenurile de joaca nu-s nici macar in proiect
Nici primariile de sector si nici primaria capitalei nu par sa aiba o evidenta a numarului de locuri de joaca/spatiii amenajate pentru sport. Despre planuri nici nu poate fi vorba. Aflarea unei astfel de evidente are un iz kafkian si dupa cateva zeci de telefoane ne lasam pagubasi.

Primarul sectorului 3, Liviu Negoita, pare singurul decis sa scape definitiv de inesteticele cuburi de beton. ''Toate garajele asezate pe spatiile verzi vor fi ridicate. In principiu, se vor construi parcari supraterane pentru a rezolva problema. In acest moment avem peste o suta de locuri de joaca destinate copiilor, si toate indeplinesc standardele europene de securitate'', incheie Negoita.

La sectorul 1, situatia e cu mult mai rea. Eugen Milea, directorul ADP, spune ca pana acum au fost amenajate si modernizate in jur de 30 de locuri de joaca pentru copii.

In privinta garajelor, Andrei Chiliman, primarul de la sectorul 1, spune ca nu se pot darama garajele fara sa existe si un plan pentru viitor. ''Incercam sa civilizam orasul. Sunt foarte multe garaje, unele cu autorizatie, altele fara. Le vom demola pe toate, dar nu stim cand. Poate dura chiar si 4-5 ani'', spune Chiliman.
 
Legat de numarul spatiilor de joaca, primarul gaseste o scuza. ''Dracoveniile astea costa foarte mult.

E nevoie de multe autorizatii si primaria nu le poate da asa usor tinand cont de faptul la primaria sectorului 1 sunt mai multe controale decat oriunde.''

In sectorul lui Vanghelie, lucrurile sunt de-a dreptul scapate de sub control. Si nu vorbim de zona Eroilor, cea spalata si intretinuta, ci de Pieptanari, Ferentari si Rahova. Pe acolo se spoieste fatada blocurilor, iar lucrarile cu adevarat importante sunt neglijate.

Ce conteaza sa faci un teren cu doua balansoare si un tobogan? Reteta succesului nu are ca ingrediente terenurile pentru pustime - doar o punga de malai si o sticla de ulei inainte de alegeri.

Alternativa pentru tinerii ce vor sa faca sport ramane deseori spaga. Contra catorva sute de mii de lei, orice portar de scoala sau liceu bucurestean pare dispus sa deschida lacatul salii de sport.

O treime din populatie sufera de obezitate
Intr-o Romanie in care 30% din locuitori sufera de obezitate, estimare a Centrului de Statistica Sanitara, sportul a devenit un lux pe care putini si-l pot permite, iar autoritatile nu par sa fi identificat solutii de iesire din aceasta criza care nu necesita nici fonduri imense, nici tehnologii spatiale, ci poate doar un dram de vointa, dar mai ales curajul de a te pune de-a curmezisul dorintelor gospodaresti.

Incidenta obezitatii la tineri e o realitate subliniata si de medicul Anca Gherghisan de la Institutul Parhon.

''In ultima vreme ne confruntam cu multe cazuri de obezitate la tineri. Sedentarismul si stresul sunt doua cauza majore. Evident ca putem vorbi si de predispozitia genetica insa lipsa miscarii si alimentatia tip fast-food sunt doi factori cheie''.

Adrian Dragos Nan, specialist in pedagogie sportiva si director al Fundatiei Sportive ''Salphasion'', considera exemplul Germaniei unul demn de urmat.

''In Germania, terenurile sportive sunt administrate de primarie in colaborare cu diverse organizatii non-profit. Pe timp de zi oricine poate veni sa faca sport, sunt incurajati in special tinerii si adolescentii, iar seara contra unui tarif decent sunt primiti angajati de la firme cu care organizatiile au contracte''.

''Pentru ca asigurarile de sanatate sunt foarte mari in Germania, statul incurajaza practicarea sportului. Astfel are de castigat si bugetul statului si al companiilor, prin incidenta scazuta a imbolnavirilor, dar mai ales oamenii'', explica Dragos Nan simpla si totodata eficienta politica nemteasca.

20.10.2006
Sursa: Hotnews.ro