Anigozanthos flavidus sau planta Picior de cangur

Denumire stiintifica: Anigozanthos flavidus

Denumiri comune: Picior de cangur

Familie: Haemodoraceae.

Origine: Zonele calde din sud-vestul Australiei

Aspect si prezentare: Planta perena, erbacee, cu radacina sub forma de rizomi, ce dezvolta la suprafata solului o tufa bogata de frunze lungi, subtiri lanceolate, de un verde lucios, a fost introdusa de curand si pe piata de plante de la noi din tara. Intriga curiozitatea necunoscatorilor prin aspectul interesant al florilor colorate in diverse nuante de rosu, portocaliu, galben sau verde si grupate in panicule rasfirate, ce apar in varful unor tije lungi, din mijlocul frunzelor. Florile tubulare, cu 6 lobi asemanatori cu niste clesti, usor rasuciti sau chiar cu niste degete strambe, au aspect de catifea fiind acoperite de puf dens. Sunt adunate in mici buchete (raceme), dand impresia unei labe de cangur. De aici si-a primit de altfel si numele comun sub care mai este cunoscuta.

Conditii de ingrijire/cultivare:

Are nevoie de lumina intensa pentru a inflori. Iubeste spatiile insorite si bine aerisite. Se cultiva in spatii de gradina intinse pentru ca radacinile se extind usor de la an la an. Exemplare de interior se vor pozitiona in dreptul unei ferestre insorite, dar ferite de razele arzatoare ale soarelui de vara.

Iubeste caldura si se dezvolta bine intr-o gama larga de temperaturi cuprinse intre 12 si 26 de grade Celsius, tolerand pentru o scurta vreme si temperaturi ceva mai ridicate. Iarna ghivecele vor fi pastrate intr-o sera bine luminata, cu un minim de 5 grade Celsius.

Udarea se va face cu mare atentie, in tot timpul anului. Ceva mai frecvent in perioada calda si mai rar in restul anului, avandu-se mereu in vedere ca pamantul sa fie lasat sa se usuce intre doua udari. Radacinile plantei sunt foarte sensibile la excesul de umiditate. Iarna nu are nevoie de prea multa apa, multumindu-se cu o udare la 7-8 zile.

Nu agreeaza umiditatea atmosferica, mai precis prefera aerul uscat dar cu o foarte buna ventilatie. Din acest considerent se preteaza foarte bine ca planta de ghiveci in apartamentele noastre.

Substratul de cultura trebuie sa fie lutos, chiar nisipos, cu un drenaj foarte bun. Un pamant de gradina cu adaos de nisip va satisface pe deplin necesitatile acestei plante. Pentru exemplarele de interior, se poate folosi un pamant de flori din comert, cu pH cuprins intre 6 si 7,5 in amestec cu perlit, nisip si argila.

O fertilizare periodica, la fiecare 6-7 zile, din martie pana in august, cu un ingrasamant pentru plante cu flori, va ajuta atat la inflorire cat si la vigoarea si sanatatea plantei.

Inflorirea incepe primavara tarziu si dureaza pe toata perioada verii. Doar plantele mature obtinute din rizomi se bucura de o inflorire abundenta.

Inmultirea se realizeaza prin seminte si prin divizarea tufelor (si a rizomilor).

Insamantarea se va face in propagatoare asezate la lumina. Germinarea poate dura intre 3 si 6 saptamani. Micile plantute se repica in ghivece mici si apoi, pe parcursul cresterii, se transplanteaza in recipiente mai mari. Plantele obtinute din seminte au nevoie de mai mult de un ciclu vegetativ pentru a inflori.

Trucuri si sfaturi speciale: Iarna, feriti planta de inghet, asigurandu-i un minim de 5-6 grade Celsius. O scurta perioada de repaus intr-un spatiu racoros, dar bine luminat, va asigura o inflorire deosebita in sezonul urmator.

Alte specii si varietati: A.manglesii, A.gabrielae, A.humilis, A.kalbarriensis, A.preissii, A.rufus, A.viridis, A.pulcherrimus, A.onycis.

Anigozanthos fuliginosu, denumit datorita culorii florilor si Picior negru de cangur, a fost recatalogat de specialisti intr-un gen propriu sub numele Macropidia fuliginosa.

Iulie 2008

GradinaMea.ro/V.S.