Obarsia ghindei (Mit al indienilor Karuk)
|
|
|
"Inainte de vreme, ghindele erau oameni. Ei faceau parte din tribul indienilor ikhareiov, care au locuit inaintea noastra in tinuturile tribului nostru si care abia mai tarziu s-au prefacut in animalele, stancile, lucrurile si sarbatorile scumpe noua, indienilor karuk.
Trei fete ghinde - ghinda stejarului negru, ghinda galben-cafenie si ghinda stejarului pentru stalpi -, isi dorira intr-o buna zi palarii frumoase si se apucara de indata sa si le impleteasca. Dar in vremea aceea tribul ikhareiov mai traia in cer. Pe cand fetele sedeau asa si-si impleteau palariile, isi dadura seama ca ceva neobisnuit se intampla si spusera una catre alta: "Mai bine sa plecam, oamenii vin in lume!" Pregatindu-se de drum, isi privira palariile si vazura ca palaria fetei stejarului negru inca nu era gata. Ghinda cea galben-cafenie nu mai avea timp sa ascunda in impletitura firele ramase pe dinafara, de aceea intoarse palaria si si-o puse pe dos. Numai ghinda pentru stalpi isi terminase palaria, care era foarte dragalasa. Tocmai cand dadura sa plece, li se alatura si ghinda stejarului Quercus chrisolepis, prietena lor, care purta o palarie foarte frumoasa.
Deodata, locul unde stateau se desfacu sub picioarele lor si cazura cu toatele din cer, drept in partile unde locuiau oamenii. Presimtira atunci ce soarta le asteapta, si, plangand, isi spusera una alteia: "Oamenii ne vor manca, luandu-ne cu lingurile lor!"
In vreme ce mai cadeau, le apucara ametelile; inchisera ochii si-si ascunsera fata in palarii. Ajunse pe pamant incepura sa fie geloase una pe alta. Ghinda galben-cafenie dorea tot ce poate fi mai rau ghindei stejarului pentru stalpi si celei a stejarului Quercus chrisolepis, numai pentru ca aveau palarii mai frumoase. Dar cele doua, la randul lor, ii dorira ceva la fel de rau, si anume ca prietena lor sa se innegreasca.
Toate dorintele li se implinira, si asa se face ca oamenii nu pot manca ghinda stejarului de stalpi si ca nici ghinda stejarului Quercus chrisolepis nu are gust bun, pentru ca e greu de pisat, iar ciorba facuta din ele nu-i gustoasa. Inainte de-a cadea din cer, ghindele se boisera si se sulemenisera. Ghinda stejarului negru se impodobise cu fasii, de aceea e vargata si azi, cand o ridicam de jos. Si pentru ca toate si-au tras palaria peste fata, pe cand cadeau, fetele ghindelor sunt ascunse si astazi in palariile lor."
Domnica Ioana Lazar
Articole asemănătoare
-
Gazania - regele de cupru al toamnei
Gazania este o planta de toamna inrudita cu floarea soarelui, apreciata indeosebi pentru forma si coloritul spectaculos al petalelor. Oricunde s-ar gasi, aceasta inveseleste si bine dispune persoanele din preajma.
-
Consumul de oua si sanatatea inimii
Astazi ne propunem sa demontam inca un mit legat de alimentatia de zi cu zi, aducand in discutie relatia dintre consumul de oua si sanatatea inimii. Este, oare, fondata teama ca mancand regulat oua ne expunem la unele boli ale inimii?
-
Fructul pawpaw, desertul favorit al lui George Washington
Stiati ca fructul pawpaw (Asimina triloba) este nativ in sud-estul Statelor Unite si se aseamana covarsitor cu bananele? Cel ce avea sa devina desertul favorit al lui George Washington a fost intaia data mentionat in raportul unei expeditii din secolul XVI.
-
Limbajul cromatic si simbolismul lalelelor
Nativa din partile Perisei si ale Turciei, laleaua si-a facut aparitia si in Europa inca din secolul al XVI-lea. Carolus Clausius, unul dintre prietenii ambasadorului de Busbecq invitat sa organizeze gradina botanica a Universitatii Leiden, pleaca in Olanda in 1593, ducand cu el bulbi de lalele.
-
Scurt istoric al castanelor de toamna
Castanul (Castanea) este un gen al clasei de foioase si arbusti ce face parte din familia Fagaceae.