Descoperirea celor mai batrani arbori din lume

De sute de ani, brazii (Pinus longaeva & aristata) au "inflorit" pe varfurile muntilor arizi din Marele Bazin, situat din Colorado pana in California, in Statele Unite ale Americii, indurand conditii extreme si adaptandu-se tacut la mediul inconjurator. Frumusetea lor nemaiintalnita era cunoscuta numai de unii. Varsta lor matusalemica nu era stiuta de nimeni - pana in 1953.

Pentru inceput trebuie sa calatorim in timp pana in 1932, cand Edmund Schulman si-a inceput cariera in dendrocronologie ca asistent al lui A.E. Douglass, la Laboratorul de Cercetari de la Universitatea din Arizona. Schulman avea un trecut in astronomie si, la fel ca si mentorul sau, relationa evenimentele cosmice cu stiinta stabilirea varstei copacilor dupa inelele din trunchi. In urmatorii 20 de ani, el a condus cercetari climaterice in statele din vestul Americii. In acea vreme, inregistrarile despre clima erau destul de rare si slabe din punct de vedere calitativ, iar inregistrarile care marcau inelele de varsta ale copacilor apareau odata la cateva sute de ani. Schulman a considerat imperativ sa "impinga" stiinta mai departe in timp, in acest domeniu.

Schimbarile climatice
In perioada 1939-1953, Schulman s-a concentrat pe coniferele din padurile aflate la altitudini joase, asupra pinilor si brazilor. Nu a folosit inregistrarile arborelui sequoia gigant (Sequoiadendron giganteum) pentru ca acesta creste intr-o regiune semi-umeda. In timp, Schulman a aflat ca anumite specii de arbori care cresc in padurile aflate la altitudine mai mare, prin faptul ca se dezvolta in conditii de stres, arata in inelele de varsta perioade de seceta semnificative decat la arborii crescuti in zone mai blande; la acestia din urma, inregistrarile pot fi alterate de cantitatea mare de apa din pamant, etc. Pe scurt, atentia lui Schulman s-a centrat pe exemplarele pitice, chiar cele cu trunchiul distorsionat. El a descoperit un brad de 600 de ani un Parcul National Mesa Verde din Colorado, un pin de 800 de ani pe muntele Evans din Nevada si unul de 975 de ani din Utah.

Cu toate aceste date a inceput sa apara o imagine a trecutului climatic prin care au trecut acesti copaci. Astfel, din 1215 pana in 1299 d.Ch. a avut loc o seceta teribila, care probabil i-a facut pe oamenii din tribul Pueblo sa se mute in zone in care sa gaseasca mancare corespunzatoare necesitatilor lor, lasand in urma locuintele deja facute. In urma acestei calamitati, adica in perioada 1300-1396, se stie ca si-a facut aparitia un front atmosferic umed, care a dus la aparitia multor ploi bagate cantitativ, transformate probabil intr-o perioada de inundatii puternice. Schulman a inceput sa distinga intre inelele de varsta ale copacilor cicluri de cate 200 de ani de seceta si inundatii, si si-a format o teorie conform careia seceta avea loc atunci cand inelul din arbore era ars de soare. Ipoteza sa a fost abandonata insa din lipsa de date.

Pe urmele unui zvon
In 1953, Schulman lucra impreuna cu colegul sau Frits W. Went de la Cal Tech, cand au descoperit in Sun Valley, statul Idaho, un pin (Pinus flexilis) cu 1700 de inele de crestere. O descoperire pe cat de uimitoare pe atat de promitatoare ! Intorcandu-se la Pasadena cu datele culese, cei doi au facut un detur la White Mountains (Muntii Albi), din cauza unui zvon conform caruia acolo ar exista arbori foarte batrani. Stiind ca o astfel de veste ar putea fi oricum falsa, au facut totusi calatoria. Si bine au facut, pentru ca acoloau gasit mai multi arbori (brazi) multi-ramificati, cu o circumferinta de 10,9 metri. Desi, dupa ce au efectuat masuratorile de rigoare pe cateva mostre nu au descoperit decat ca arbustii au numai 1500 de ani, au vazut ca acestia inregistrasera mai bine perioadele de seceta si inundatii pe care Schulman le urmarise de mai demult. Chiar si mai interesante au fost datele adunate de la arborii batrani din zonele si mai uscate de acolo.

Datarea arborelui matusalemic
Intorsi la laborator, analizele extensive care au fost efectuate pe mostrele si datele colectate au demonstrat ca zvonul era adevarat, iar Schulman a intuit ca pe viitor trebuie sa cerceteze mai indeaprope brazii.

In urmatorii doi ani, in 1954 si 1955, doctorul Schulman si asistentul sau C.W. Ferguson au desfasurat cercetari extensive din Colorado pana in California. Ei au gasit cei mai varstnici arbusti la altitudini de 3048 - 3354 metri, deseori in locatii care pareau greu de atins. Aspectul acestora era ciudat: prezentau zone intinse de scoarta moarta, uscata si numai fasii subtiri de scoarta vie. Se pare ca arborii care cresc in cele mai extreme conditii, cu sol putin si umiditate si mai putina, sunt cei mai longevivi. S-au descoperit arbori care aveau de la 3.000 la 4.000 de ani, si chiar mai mult. Primul arbust in varsta de 4.000 de ani a fost numit Pine Alpha. Mai tarziu, in 1957, a fost descoperit arbustul botezat Matusalem, care are 4.723 de ani si este pana in prezent cel mai varstnic arbore inca in viata de pe planeta.

Timp de cateva luni dupa descoperirea pe care a facut-o, Schulman a devenit pur si simplu fascinat de arborii antici, vorbind de ei cu uimire, mai ales atunci cand se referea la capacitatea lor de a trai atat de mult su atat de putine resurse. El a scris: "Capacitatea acestor copaci de a trai fantastic de mult, cand vine vorba sa intelegem acest lucru pe deplin, ne poate servi ca ghid in intelegera longevitatii in general".

Atentie mondiala
Datele adunate de Schulman si colegii sai au fost raportate si publicate in revista National Geographic in 1958, aducand in atentia tuturor zona White Mountains. Din pacate insa, Edmund Schulman a murit la scurt timp dupa publicarea articolului sau, doborat de un atac de cord la numai 49 de ani. In acelasi an, Serviciul Forestier al Statelor Unite au delimitat o zona de 28.000 de acri si padurea de brazi antici, numind-o Schulman Memorial Grove, in memoria contributiei sale.

Lavinia Rorich
Gradinamea.ro