Crataegus laevigata sau paducel cu flori rosii

foto: GradinaMea.ro/V.S.

Denumire stiintifica: Crataegus laevigata (sinonim cu Crataegus oxyacantha)

Denumiri comune: Paducel rosu, Gherghin, Merisor tepos

Familie: Rosaceae

Origine: regiunile cu clima temperata din Estul si Centrul Europei

Aspect si prezentare: Arbust persistent, de talie medie (6- 8 m inaltime si o coroana de cca 4m), cu frunze de culoare verde intens, lucioase, cu forme variate (penat-lobate sau inegal sectate) si margini rotunjite, creste in mod spontan in poieni, pe dealuri sau la marginea padurilor, in zone insorite, sau in usoara penumbra. Este foarte util in industria farmaceutica si mai ales in medicina naturista datorita acidului crataegic continut in frunze, flori si fructe. Florile grupate in mici buchetele umbelate, au culoare alba sau roz-rosie, pot fi simple sau duble si raspandesc un miros specific. Fructele sunt mici si rotunde, de culoare rosie, asemanatoare cu macesele, cu gust usor amarui.

Conditii de ingrijire/cultivare: Poate fi cultivat in gradini, in locuri usor umbrite si ferite de vanturi puternice.

Acolo unde creste spontan, ramurile si frunzisul arborilor inalti il protejeaza de razele directe ale soarelui de vara. Ii place lumina intensa dar indirecta, filtrata de arborii de la liziera padurilor sau din crangurile insorite.

Tolereaza bine caldura verii, fiind totodata rezistent si la gerurile puternice. Se cultiva bine la temperaturi cuprinse intre de 5 si 28 de grade Celsius, desi iarna suporta chiar si minus 15 grade.

Prefera substraturile bogate, humoase, usor acide, dar tolereaza si pamanturile mai sarace, cu conditia sa beneficieze de un drenaj ridicat.

Vara, are nevoie de udari abundente, seceta prelungita afectandu-i inflorirea si mai apoi fructificarea. Din octombrie si pana in aprilie, se multumeste cu apa rezultata din ploi.

Infloreste la inceputul lunii mai, florile rosii, duble persistand pe ramuri pana aproape de sfarsitul lunii iunie. Toamna formeaza fructe mici si rotunde, asemeni unor mere rosii miniaturale, cu gust agreabil, usor amarui, ce se utilizeaza, alaturi de frunze si flori, in medicina naturista.

Inmultirea se produce adesea spontan, din fructele care ajung toamna in pamant. Se poate cultiva din seminte, ce se seamana direct in gradina, din martie pana in mai, dar arbustii astfel obtinuti nu fructifica, in primii 10-15 ani. Cel mai bun procedeu de propagare ramane butasirea lastarilor  terminali. Pentru butasire se aleg ramuri semilemnificate si se sectioneaza dupa primele 3-4 noduri, plantandu-se pe substrat alcatuit din mranita de frunze sau turba in amestec cu nisip.

Trucuri si sfaturi speciale: Pentru pastrarea unui aspect compact al coroanei, toamna, dupa aparitia fructelor, se efectueaza taieri de corectare.

Incepand din mai si pana la sfarsitul verii, se uda periodic, protejandu-se astfel arbustul de uscaciune.

Toate partile plantei sunt utile. Ceaiurile si infuziile de frunze, flori si fructe fiind recomandate in cazul diverselor afectiuni ale inimii si circulatiei sanguine.

Specii si varietati: C.aestivalis, C.ambigua, C.arborea, C.atrovirens (cu frunze rosiatice), C.beata, C.berberifolia, C.calpodendron, C.canadensis, C.chlorocarpa, C.compacta, C.cuneata, C.dilatata, C.dispessa, C.distincta, C.erythrocarpa, C.flabellata, C.flagilis, C.grandis, C.holmesiana, C.indicens, C.intricata, C.lacrimata, C.limnophila, C.membranacea, C.meridionalis, C.monogyna, C.nigra, C.nitida, C.orbicularis, C.ovata, C.pentagyna. C.pratensis, C.rivularis, C.sanguinea, C.stenosepala, C.succulenta, C.triflora, C.versuta, C.viridis.

Iunie 2008

GradinaMea.ro/V.S.