Ceaiul si filosofiile antice
CONCEPTELE CULTURII CEAIULUI
Cultura ceaiului este, astazi, un lucru extrem de variat si diversificat. Pe de o parte, reprezinta un stil de viata, pe de alta parte reprezinta un proces social de invatare, plantare si utilizare a ceaiului. Numai din intelegerea acestei culturi poate pleca o intelegere definitiva a culturii si ritualurilor ceaiului.
In China si, in general, in Asia, ceaiul implica in mod frecvent filosofia antica, de care ne vom ocupa cate putin in momentul de fata.
ORIGINILE CONCEPTULUI FILOSOFIC
In China, ceaiul a fost introdus pentru prima data ca leac, ca medicament, iar apoi ca material nou pentru prepararea bauturilor. Mai tarziu, ceaiul a patruns in familiile regale si manastirile budiste.
Atunci cand el a patruns si in familiile obisnuite chineze, el a devenit o partea integranta a filosofiei Daoiste, in momentul in care si-a facut intrarea la curtea familiilor regale, acestea l-au asimilat cu Confucianismul, iar atunci cand si calugarii budisti l-au adoptat, Budismul circula fara probleme in noua licoare.
Asa ca, pentru chinezi, ceaiul nu este doar ceai, ci o combinatie intre budism, confucianism si daoism.
CEAIUL SI DAOISMUL
Daoismul reprezinta filosofia si religia provenita din vechea China. Literar, in limba chineza Dao inseamna cale sau drum, extinzandu-si insemnatatea la morala si principii. Practic, Daoismul reprezinta insasi esenta universului, un concept atat de serios incat chinezii nu il asociaza niciodata cu lucrurile obisnuite.
Japonezii au adoptat ceva mai tarziu termenul, folosindu-l pentru a determina ceva care are anumite cunostinte intr-un anumit domeniu, apropiate de perfectiune.
Lao Zi (604-531 i.e.n.) si studentul sau, Zhuang Zi, cei care au dezvoltat cultura chineza si conceptele daoismului, au pus bazele acestei metode de determinare a esentei universului si uniunea spirituala dintre om si natura.
Daoismul spune ca Dao este o combinatie de adevar, bunatate sufleteasca si frumusete a universului. De asemenea, filosofia mai spune ca materia si spiritul uman nu au cum sa fie separate, aceasta fiind dialectica chineza: materia este spirit si spiritul este materie.
De aceea, conceptele de calm si inertie i-au impins pe chinezi catre ceai si dizolvarea trupului uman in univers, odata cu el. Tot Daoismul a fost cel care i-a ajutat pe oameni sa dezvolte ceremoniile ceaiului si sa dea mare atentie dezvoltarii acestuia.
CEAIUL SI CONFUCIANISMUL
Confucius (551?-479? i.e.n.), cel mai mare filosof al Chinei antice, si studentul sau, Meng Zi, sunt cei care au pus bazele confucianismului. El scoate in evidenta formalitatile si ceremoniile dintre absolut orice, redefinind si redisciplinand relatiile dintre oameni si comportamentele dupa care acestia trebuie sa se lase condusi.
Principiile confucianismului includ mila, devotamentul, eticheta si intelepciunea, ca si "calea aurita de mijloc". Confucius a sugerat, la vremea sa, si balanta si armonia, doctrina sa fiind considerata utila de catre viitorii imparati chinezi, ca si de catre fiecare familie care ajungea sa conduca o parte din tara. Structura complexa a etichetei confucianiste a influentat si dezvoltat ceremonialul ceaiului, din perspectiva confucianista, ceaiul insemnand armonie, calm, eticheta si optimism.
CEAIUL SI BUDISMUL
Budismul a fost fondat in anul 535 i.e.n. de Siddharta Gautama (563-483 i.e.n.) in nordul Indiei, la Lumbini, acum un oras care apartine Nepalului. Budda inseamna, traditional, "cel care s-a trezit".
Mahayana, traditie budista, a intrat in China ca o religie straina, pe timpul dinastiei Han (206-220 e.n), incercand sa explice esenta vietii umane. Budismul presupune ca viata umana este procesul de cautare si suferinta, iar fiintele umane trebuie sa infrunte zidul din fata lor si sa mediteze. Daca suferinta este un proces inevitabil pentru intreaga viata, atunci budismul concluzioneaza ca suferinta nu mai este, de fapt, suferinta.
In templele budiste, calugarii au reguli stricte de comportament. Ei nu au voie sa manance carne, fie ea si de peste, sau orice alt produs provenit de la animale. De asemenea, nu se pot atinge de alcool, vegetalele fiind singura lor sursa de hrana zilnica. Ceaiul a fost o exceptie, din moment ce consumul acestuia nu incalca niciuna din regulile existente, ceaiul fiind un produs vegetal, tocmai de aceea calugarii apreciindu-l foarte mult pentru faptul ca acesta ii ajuta sa mediteze si sa stea treji.
Gustul amar al ceaiului a adus, probabil, in mintea budistilor, conceptul de suferinta, iar lichidul calm si clar probabil ca simboliza cumva regulile stricte ale manastirilor. Tocmai de aceea, majoritatea templelor budiste aveau propriile plantatii de ceai, din care se alimentau cu cantitatile necesare.
Află mai multe despre
Articole asemănătoare
-
Smoothie cu antioxidanti si vitamina C
O bautura naturala, plina de antioxidanti, cu gust intens de fructe si multa vitamina C, recomandata pentru un sistem imunitar mai puternic, o piele mai sanatoasa si un plus de energie. Profitati din plin de beneficiile oferite de fructele de padure proaspete sau congelate, de un singur fel sau amestecate.
-
Smoothie cu ceai negru si fructe de padure
O reteta buna pentru orice perioada a anului, revigoranta si cu gust dulce-acrisor, pentru care puteti folosi fructe proaspete sau congelate. Alegeti un ceai negru de calitate, infuzat dupa gust.
-
Ghimbirul in terapiile naturiste
Ales pentru aroma sa picanta, usor de recunoscut, folosit sub forma de pudra, ras sau taiat in bucatele mai mari sau mai mici, ghimbirul este folosit tot mai des in bucatarie, in retete diverse, insa este de multa vreme o prezenta obisnuita si in medicina naturista.
-
Ceai racoritor cu nectar de fructe si mirodenii
Nectarul de piersici ramane pentru multi bautura preferata a copilariei, iar in aceasta reteta il regasim alaturi de notele de tanin ale ceaiului negru si aromele de mirodenii.
-
Afinul in medicina naturista
Daca va plac afinele proaspete trebuie sa stiti ca au multa vitamina C si vitamina A, antioxidanti, gust delicios, efect dezinfectant si antiinflamator.