Cactusii

Ce este un cactus?

In primul rand, toti cactusii sunt plante suculente, adica stocheaza lichidele in trunchi, pentru a supravietui unor conditii de mediu aproape lipsite de apa. Denumirea de plante "suculente" vine din latina: succus - suculent, cu seva; lentos - frunza, dezvoltare.

In lumea plantelor si a florilor, cactusul poate fi considerat ratusca cea urata. Aceste plante unice vin in sute de forme elaborate, dimensiuni si culori, lucru care a starnit pasiuni si o intreaga moda intre colectionarii de plante deosebite.

Cactusul este o planta diferita de altele prin modul in care se dezvolta, traieste si supravietuieste. Plantele sunt raspandite in multe zone ale lumii, deserturile din Mexic si Statele Unite fiind o casa pentru numeroase specii de cactusi. Majoritatea prefera un mediu arid, dar exista cateva care traiesc in padurile tropicale din America Centrala si de Sud, precum si in California.

Majoritatea cactusilor au spini - acestia sunt unul din rezultatele majore ale adaptarii la mediu; spinii sunt de fapt frunze reduse la dimensiuni minime, care cresc, la cactusi, din structuri numite areole (cactusii sunt singurele plante care au areole). De cele mai multe ori, cactusii au forma de lumanare sau butoi. Forma, culorile trunchiului si ale florilor precum si modul de dezvoltare sunt cele care atrag privirile si interesul colectionarilor. Cactusii aduc un plus de viata intr-o camera sau gradina, dau un aer exotic. Cel mai potrivit este sa expuneti cactusii in grupuri formate din specii diferite; in acest caz, echilibrul este esential. Un alt mod este sa expuneti cate un cactus bine ingrijit, intr-un loc in care sa fie usor observabil. Speciile cu spini lungi, stralucitor colorati sunt cei mai potriviti pentru asta. Cactusul Craciunului sau Craciunita, asa cum i se zice popular, au avantajul ca pot fi fortati sa infloreasca intr-o anumita perioada; acest lucru este foarte important, mai ales daca se doresc flori de craciunita pentru o ocazie speciala sau sarbatoare.

Anatomia si structura cactusilor
Areole
Diferenta dintre plantele din familia Cactaceae si celelalte plante suculente este ca primele au areole (pot si numiti si muguri). Areola este o structura care poarta si tine la un loc spinii, mugurii care se dezvolta in timp in flori si/sau fructe si uneori puf. La majoritatea cactusilor, areolele sunt asezate pe coasta, in partea exterioara. Numai cateva specii de opuntia au puf pe areole. Restul plantelor suculente (in afara celor din familia Cactaceae) au spini care nu cresc din areole, ci direct din tesutul suculent. Adaptarea areolelor, in cazul familiei de cactusi, este esentiala, astfel ca daca unei plantesuculente ii este indepartat un spin, tesutul din jur este ranit; la cactusi, daca se rupe un spin, tesutul nu este afectat, pentru ca spinul era prins de areola.

Spinii
Un spin este definit ca o structura evoluata din frunza (o frunza modificata). Desi spinii protejeaza plantele fragile de pradatori, functia lor principala este aceea de a condensa umezeala. La familia Cactaceae spinii sunt localizati pe areole.

Ei sunt impartiti in doua grupuri: spini centrali si spini radiali.
1. Spini centrali - se afla de obicei in centrul areolelor.
2. Spini radiali - sunt impartiti in jurul areolelor.

Adaptarea spinilor serveste mai multor scopuri. In primul rand, asa cum am mai zis, ei protejeaza plantele de pradatorii care cauta apa si hrana. Alta functie a spinilor este indeplinita atunci cand se afla apa in atmosfera (ceata); apa cade pe spini, iar structura acestora o aduna in picaturi care se scurg apoi pe panmant si sunt absorbite de sistemul de radacini al cactusului.

Florile de cactus
Sunt foarte asemenatoare florilor care se intalnesc la celelalte plante. Culorile frumoase si parfumul florilor de cactus atrag insectele care realizeaza polenizarea. La cactusii care cresc in zone aride, florile s-au adaptat aproape in mod miraculos; ele se deschid imediat ce incepe sa ploua, iesind din starea de latenta. Dupa polenizare florile produc seminte in mai putin de o luna. La majoritatea cactusilor din desert, florile se deschid pe timpul zilei pentru a atrage mai ales insectele zburatoare.

Multe din speciile ce cresc in jungla au flori mari care se deschid la amurg; acestea au culori pale si sunt puternic parfumate pentru a atrage moliile. In schimb, exista unele specii ale caror flori se deschid tot noaptea, dar sunt urat mirositoare si atrag numai liliecii.

Radacinile
Cactusii au un sistem de radacini care coboara adanc in pamant, lucru care le ofera posibilitatea de a absorbi apa mai rapid, mai ales pe timpul perioadelor uscate, cand aceasta se evapora foarte repede. De exemplu, Cannon a descoperit in 1991 ca radacinile unui cactus-butoi mare (Ferocactus wislizenii) ajungeau pana la 3 cm adancime. Chiar si in perioadele lungi de seceta, anumite regiuni din radacini raman foarte perceptibile la orice urma de apa, astfel ca aceasta continua sa isi dezvolte peri mici. Mai mult, puii de cactus care se desprind e la articulatii si cad pe pamant in jurul plantei mama se inradacineaza foarte repede. Aceasta este de fapt reproducerea pe cale asexuala, care are loc, la alte plante, atunci cand nu exista conditii propice formarii de flori si fructe.

Dezvoltarea cactusilor
Cactusii cresc la fel c si celelalte plante. Merisistemul apical este cel care continua sa produca celule noi, care apoi devin incet - incet celule mature. In afara de maturizarea plantei, nu mai are loc nici o alta divizare a celulelor, iar la sfarsitul ciclului de viata, partile carnoase ale cactusului se dezintegreaza pur si simplu.

In general, fiecare tip de celula are o perioada delimitata de viata: celulele frunzelor - 6 luni pana la 1 an; celulele de tesut - de la 1 pana la cativa ani si celulele tesutului parenchimatic din lemn - de la 5 la 10 ani. La majoritatea cactusilor Cerae, dezvoltarea tulpinii este monopodiala, adica divizarea celulelor se realizeaza apical (inspre varf). Daca acest meristem apical este ranit in vreun fel, mugurii laterali preiau aceasta functie de dezvoltare; astfel sunt produsi cactusii
de tip candelabru.

La speciile Rhipsalis si Opuntia se intalneste in general dezvoltarea simpodiala (cresterea limitata a tulpinii principale), o articulatie rezultand din alta s.a.m.d.; axul nu trebuie sa fie neaparat o linie dreapta. Acest model este copiat chiar si la modul in care fructifica Opuntia fulgida - o floare noua poate aparea din areola unui fruct din anul precedent. Cum aceasta specie nu se reproduce niciodata sau rareori prin seminte, nu conteaza cum anume se imprastie acestea.

Metabolismul la cactusi este mai deosebit: carbohidratii sunt sintetizati la maxim in noptile reci (cand evaporarea este la nivel minim), astfel ca dezvoltarea cactusilor are loc mai ales atunci cand dupa noptile reci urmeaza zile calde. Aceast proces arata clar adaptarea cactusilor la mediul desertic.

Cactusii si apa
Aproape intreaga tulpina a cactusului este formata din tesut parenchimatic cu rol de depozitare a apei, astfel ca 80-90% dintr-un cactus este apa. Un cactus poate pierde pana cu 100% mai multa apa decat o planta mesofila de dimensiuni asemanatoare. Cactusii din regiunile aride pot face fata pierderii unei cantitati mari de apa. De exemplu, o planta mesofila se va ofili sau va muri cand pierde 10-20% din cantitatea de apa pe care o contine. In schimb, un cactus rezista si daca pierde 60% din apa. Cactusii, saguaro de exemplu, au un sistem de adaptare pentru aceste situatii.